Create you own custom course. Learn How?

Contextul Național

În 2007, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană (UE), România s-a aliniat la politicile UE, printre care și politica de cooperare pentru dezvoltare.

Politica de cooperare internațională pentru dezvoltare presupune acordarea de asistență oficială pentru statele în curs de dezvoltare, ce se regăsesc în lista Comitetului Asistență pentru Dezvoltare din Cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, OECD-DAC.

Politica română de cooperare internațională are la bază principiile și obiectivele enumerate în Consensul European pentru Dezvoltare (UE, 2005). Totodată, România sprijină îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, prezentate prin Declarația Mileniului, adoptată în anul 2000. Alinierea la obiectivele stabilite la nivel european de către UE este menționată ”Strategia Națională privind politica de cooperare internaționaă pentru dezvoltare”; printre acestea, foarte important este angajamentul de a acorda 0,33% din venitul național brut (VNB) ţărilor în curs de dezvoltare.

Politica română privind cooperarea pentru dezvoltare este concentrată pe mai multe arii geografice: vecinii din est (Republica Moldova- o țară prioritară și principalul beneficiar al AOD acordat de România; Georgia; Armenia; Azerbaijan), Africa de Nord (Egipt, Tunisia, Libia) și Orientul Mijlociu (teritoriile palestiniene, Irak și Afghanistan).

În ceea ce privește prioritățiile tematice, Strategia Națională privind Politica de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, adoptată în 2006, menționează educația și dezvoltarea profesională/ocuparea forței de muncă printre domeniile susținute de Asistența Oficială pentru Dezvoltare acordată de România (AOD). Conform celui mai recent Raport Național privind AOD, emis în noiembrie 2013, Republica Moldova și Tunisia au fost principalele două țări care au beneficiat de AOD din partea României în 2012, cea mai mare parte a asistenței constând în burse pentru studenți originari din aceste două țări.

Cu toate acestea, există câteva elemente de incoerență în ceea ce privește acest caz specific, legate de politicile naționale (educație și migrație) care intră în conflict cu obiectivele de dezvoltare, dar și cu aspecte structurale (lipsa mecanismelor de monitorizare a impactului și lipsa documentelor strategice specifice pentru fiecare stat beneficiar).

În ceea ce privește implementarea Coerenței Politicilor pentru Dezvoltare (CPD) în România, conform prezentării sistemelor CPD în statele membre UE lansate împreună cu Raportul CONCORD, România și-a asumat un angajament politic în ceea ce privește CPD și dispune de mecanisme corespunzătoare pentru a-l pune în practică.

Pe de o parte, CPD este menționată în Strategia Națională privind Politica de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare drept principiu fundamental care trebuie respectat și luat în considerare pe parcursul implementării politicilor AOD.

Pe de altă parte, România dispune de un Consiliu Consultativ, un organism interministerial având rolul de a asigura coordonarea între miniștrii de resort și coerența între politici și obiectivele de dezvoltare. În plus, România contribuie o dată la doi ani la realizarea raportului UE privind CPD. Cu toate astea, CPD nu este prezentată în mod suficient ca o problemă trans-sectorială. Mai mult, România nu dispune de o strategia CPD cu indicatori de monitorizare pentru a ne asigura că CPD este implementată în mod adecvat.

Obiectivul strategic al României în ceea ce privește AOD este acela de a contribui la eradicarea durabilă a sărăciei, în special prin promovarea securității și a prosperității, prin întărirea statului de drept, impulsionarea dezvoltării economice durabile, combaterea schimbărilor climatice și investirea în educație, în complementaritate cu alte inițiative internaționale în domeniu.

Pe lângă obiectivul general al politicii de cooperare pentru dezvoltare, pe plan intern, România urmărește întărirea coordonării, coerenței și transparenței modalității de implementare a politicii în domeniu. Printre cele mai importante realizări la nivelul Ministerului Afacerilor Externe se numără adoptarea normelor interne de implementare privind acordarea finanțării pentru AOD; lansarea primei solicitări publice de note conceptuale pentru programele și proiectele ce urmau a fi finanțate în 2013; organizarea a două reuniuni inter-instituționale de coordonare și informare cu privire la evoluțiile în domeniul AOD; lansarea primul raport național privind asistența pentru dezvoltare oferită de România în 2011 statelor în curs de dezvoltare.

Volumul de AOD raportat de România în 2012 a înregistrat o scădere de 1% față de nivelul din 2011, respectiv de la 499 milioane RON (reprezentând 0,09% din VNB) la 494 milioane RON (echivalentul a 0,085% din VNB).

Principalele forme de asistență ale României:

  • Contribuții multilaterale la organizații și fonduri internaționale specializate
  • Finanțarea de proiecte bilaterale și regionale
  • Contribuții la programe de parteneriate instituționale sau de formare
  • Participarea la diverse misiuni externe
  • Detașarea de experți
  • Burse.

AOD din partea României către statele beneficiare în 2012:

  • Republica Moldova – 12% din bugetul anual total
  • Republica Tunisiană- 1,1%
  • Republica Serbia- 0,92%

Majoritatea fondurilor raportate în beneficiul acestor trei state reprezintă burse de studiu. Asistența bilaterală pentru dezvoltare raportată raportată de România în beneficiul statelor cel mai puțin dezvoltate (LDCs) s-a ridicat la aproape 3,7% din AOD.

Deși semnarea Strategiei Naționale privind Politica Națională de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare a reprezentat primul pas pentru schimbarea statutului de stat receptor al Românii în stat donator de asistență pentru dezvoltare, se resimt multe lipsuri ce duc la probleme în aplicarea politicii de dezvoltare. Aceasta nu mai reflectă realitatea post-aderare și nu permite un cadru instituțional viabil noilor actori relevanți pentru a dezvolta statutul României de donator internațional.

De asemenea, noile angajamente și priorități internaționale nu sunt actualizate. La momentul actual, vizibilitatea politicii de cooperare pentru dezvoltare la nivelul agendei publice și politice este tot slabă, motiv pentru care există și un deficit de experți în acest domeniu, capabili să ofere răspunsuri concrete la lipsurile ce caracterizează această politică a României.

Activitățile Institutului pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare vin spre a preîntâmpina carențele politicii românești pentru dezvoltare, printre altele, formulând recomandări pentru îmbunătățirea situației actuale.